Orientări privind prevenirea

Identificarea țintelor vulnerabile

Identificarea anticipată a potențialelor ținte ale acțiunilor criminalității organizate sau ale atacurilor teroriste rămâne un obiectiv central al prevenției, în cadrul analizei Cubului. Pentru a prioritiza circumstanțe specifice în funcție de evaluarea riscurilor (de exemplu pierderea anticipată + vulnerabilitate), Clarke și Newman au stabilit o serie de caracteristici care ajută la evaluarea vulnerabilității acestor locații[1].

Caracteristicile sunt:

Expuse – se referă la capacitatea locației de a atrage și de a fi vizibilă în zonele înconjurătoare sau de a ieși în evidență în vreun fel. Țintele care „sar în ochi” sunt mai vulnerabile decât locațiile care sunt ascunse printre alte clădiri sau structuri.

Esențiale – Țintele esențiale sunt țintele care joacă un rol crucial în comportamentele zilnice ale comunității. Locațiile care sunt extrem de importante includ sursele de alimentare cu apă și mâncare, rețelele de electricitate și sistemele de transport. Incapacitatea oricărei astfel de locații de a funcționa corespunzător pune piedici majore în funcționalitatea comunității. Aceste ținte atrag atenția teroriștilor pentru că se creează haos atunci când sunt nefuncționale.

Reprezentative – reprezentative se referă la valoarea simbolică a unei locații specifice. Simbolurile care reprezintă puterea și unitatea unei națiuni sunt atrăgătoare pentru teroriștii care vor să slăbească puterea unei țări, la figurat. Exemple de locații emblematice includ Statuia Libertății sau Casa Albă.

Legitime – țintele legitime includ țintele care ar genera o reacție pozitivă din partea susținătorilor teroristului sau ai organizației teroriste. Considerând că teroriștii sunt ființe raționale, aceștia încearcă să maximizeze încurajările pozitive și să evite condamnarea sau consecințele negative. Prin urmare, teroriștii caută ținte care să fie percepute ca fiind legitime, care în mod obișnuit includ locații ce găzduiesc reprezentanți militari sau guvernamentali. Ținte ilegitime ar fi considerate locațiile unde locuiesc copii sau persoane fără apărare.

Destructibile – țintele destructibile se referă la capacitatea de a distruge ținta/locația sau de a ucide persoana vizată. Deși toate țintele sunt destructibile într-un anumit grad, unele locații sunt mai rezistente decât altele și unele persoane sunt mai bine protejate decât altele. Astfel, elementul destructibil se referă la „cantitatea și accesibilitatea armelor necesare pentru a distruge o țintă” (Boba, 2009, p.14). Țintele care ar necesita o cantitate mare de arme care nu sunt ușor de procurat ar putea fi mai puțin atrăgătoare pentru teroriști decât o țintă care ar putea fi distrusă cu arme convenționale, ușor de obținut.

Ocupate – țintele ocupate includ țintele care găzduiesc un număr mare de persoane. În mod caracteristic, teroriștii încearcă să rănească un număr cât mai mare de persoane cu putință pentru a‑și obține scopul (a declanșa frica, a crește legitimitatea, etc.). Locațiile cu o densitate mare de populație oferă teroriștilor cele mai bune oportunități de a provoca mult rău și de a declanșa frica în comunitatea vizată. Elementul „ocupat” depinde și de perioada de timp, deoarece anumite locații ar putea fi foarte aglomerate doar în anumite părți ale zilei sau în anumite perioade ale anului. De exemplu, o arenă sportivă găzduiește zeci de mii de oameni într-o locație compactă, dar doar în timpul unui eveniment sportiv. Locațiile cu un grad mare de ocupare vor fi mai vulnerabile decât cele cu un grad mai scăzut.

Apropiate – se referă la distanța dintre locație și casa teroristului sau sediul organizației teroriste. Teoria tiparului infracțional și studiile criminologice au subliniat faptul că infractorii preferă ținte care sunt mai aproape de casele lor și rareori călătoresc la distanțe mari pentru a comite infracțiuni. Această teorie se aplică și teroriștilor, în ideea că teroriștii preferă oportunitățile din locațiile cu care sunt familiarizați și care necesită mai puține deplasări. Țintele din apropierea casei nu sunt doar ușor de atacat, dar este și mai ușor de scăpat de acolo. Clarke și Newman sugerează că acest element are cea mai mare relevanță în terorismul intern atunci când aria de acoperire este mai mare. În terorismul internațional, toți teroriștii sunt relativ departe.

Ușoare – țintele ușoare includ țintele care sunt slab protejate sau sunt ușor accesibile publicului. Se referă la efortul necesar pentru a obține accesul în locații, în funcție de măsurile de securitate oferite. De exemplu, într-un atac intern recent, teroriștilor le-a fost ușor să pună o bombă artizanală confecționată dintr-o oală sub presiune într-o sacoșă și să o lase pe o stradă aglomerată în timpul maratonului din Boston, în 2013. Ar fi mult mai greu de obținut accesul într-o clădire federală pentru a face același lucru. Lipsa măsurilor de securitate și accesibilitatea reduc efortul necesar și cresc ușurința cu care poate fi vizată o anumită locație.

[1] Următoarea descriere este preluată din teza de masterat scrisă de Stacy Paton, „EVIL DONE Vulnerability Assessment: Examining Terrorist Targets”, la Facultatea College for Design and Social Inquiry, teză ce îndeplinește parțial cerințele pentru obținerea titlului de Master of Science, Florida Atlantic University Boca Raton, Florida, decembrie 2013, pp. 27-31