Orientări privind prevenirea

Fiți foarte specifici când vine vorba de criminalitate: de la „de ce” la „cum”

Terorismul și criminalitatea organizată sunt fenomene latente complexe care pătrund în toate societățile în feluri și grade diferite sub forma unor amenințări permanente aflate în continuă schimbare. Nicio societate nu e scutită de aceste fenomene, așa cum nicio societate nu duce lipsă de fenomene infracționale în sensul larg.

Dificultatea cea mai mare în domeniul politicilor de prevenție din prezent constă în a înțelege care modele de politici și de practici sunt utile, sustenabile și măsurabile când vine vorba despre fenomenele diverse ale terorismului emergent și criminalității organizate.

Punctul de plecare al modelului „Cub” este faptul că, de fapt, în spatele termenilor „terorism” și „criminalitate organizată” se ascund numeroase infracțiuni, adesea foarte diferite între ele.

 

ATACURI NETERORISTE: În 1 octombrie 2017, Stephen Paddock, un jucător inveterat de jocuri de noroc, a ucis 58 de persoane în Las Vegas și a rănit alte 546 de persoane trăgând cu mai multe arme de foc automate, în timpul unui concert, de la fereastra unui hotel din apropiere. La intervenția poliției, acesta s-a sinucis. Paddock, în vârstă de 64 de ani, a tras 1100 de focuri de armă, mai avea rezerve pentru încă 4000 și dispunea de 23 de arme în total. Motivele din spatele acțiunii sale nu sunt clare. Acest caz nu este considerat terorism, deoarece în Statele Unite, în 90% din cazuri vorbim despre atacuri cu arme de foc automate care s-au soldat cu aproximativ 400 de morți pe an.[1]

ATACURI TERORISTE: Masacrarea a 49 de persoane și rănirea altor 58 de către Omar Mateen, un agent de pază în vârstă de 49 de ani, într-un club de noapte din Orlando în iunie 2016, au fost considerate un act terorist; din nou, făptașul a folosit o pușcă de asalt și un pistol. Atacul, care a început ca un incident cu  trăgător activ, s-a transformat într-un incident cu suspect baricadat și luare de ostatici, iar când s-a încheiat, s-a dovedit a fi al doilea cel mai sângeros atac terorist din Statele Unite dupa 11 septembrie 2001. După atac, Maaten a fost ucis de polițiști. Numele lui Maaten nu se regăsea pe vreo listă de suspecți de terorism și, conform registrelor oficiale din Florida, a reușit să obțină legal un permis de portarmă deoarece lucrase ca agent de pază înarmat pentru firma G4S din 2007. Maaten era musulman nepracticant.

Din acest exemplu comparativ înțelegem că definirea acestor fenomene are o componentă ideologică importantă, ceea ce duce la discuții interminabile ori de câte ori încercăm să le dăm o definiție.

Discuția despre ce înseamnă „terorist” sau „mafia” ori, și mai rău, „radicalist”, „extremist”, este cu siguranță una utilă pentru încadrarea scopurilor infracțiunilor și, prin urmare, pentru definirea unui cadru legal pertinent. În multe cazuri, însă, astfel de discuții sunt sterile, dacă nu de-a dreptul contraproductive, când vorbim despre abilitatea de anticipare a unor posibile evenimente, acesta fiind, de fapt, scopul prevenției.

În mod analog, adoptarea modelelor anti-mafia în cazurile de infracțiune obișnuită, așa cum s-a întâmplat în cazul „Mafia Capitale” din Roma în 2017, poate duce la înfrângeri juridice grave, care riscă să submineze credibilitatea sistemului juridic și a investigațiilor complexe.

O altă categorie utilă ca alternativă la „terorism” ar putea fi, de exemplu, conceptul de „atacuri armate în masă”. Dacă analizăm cazuri precum cel al atentatului de la Maratonul din Boston din 2013, al atacurilor din Paris și San Bernardino, California, din 2015 și al celui din Bruxelles, Belgia, din 2016, al atacurilor teroriste de la începutul verii lui 2017 din Manchester și Londra, Anglia, remarcăm că diverse persoane și grupuri mânate de o varietate de factori ideologici, politici ori individuali reprezintă o amenințare crescândă pentru securitatea noastră și a altor națiuni[2].

Dacă alegem numele de „atacuri armate în masă” în loc de „terorism”, de exemplu, (sau „trafic organizat de droguri” în locul termenului mai generic „criminalitate organizată”), ne concentrăm atenția nu pe motivații, ci pe metode, nu pe întrebarea „de ce ?”, ci pe întrebarea „cum ?”.

Astfel, modelul „Cub” nu se concentrează pe fenomene neasemănătoare, chiar dacă acestea sunt aparent catalogate (sau necatalogate) sub umbrela terorismului și a criminalității organizate, ci pe modele care aduc laolaltă fapte executate asemănător și cu o fenomenologie asemănătoare.

Infracțiunile catalogate în aceste macro-categorii, cum ar fi terorismul sau mafia, au naturi diverse, așa cum subliniază noua directivă europeană privind terorismul, care ne oferă una dintre cele mai bogate liste care cuprind aceste tipuri de infracțiuni [3]:

(a) atingeri aduse vieții unei persoane care pot cauza moartea;

(b) atingeri aduse asupra integrității fizice a unei persoane;

(c) răpire sau luare de ostatici;

(d) cauzarea de distrugeri masive unui edificiu guvernamental sau public, unui sistem de transport, unei infrastructuri, inclusiv unui sistem informatic, unei platforme fixe situate pe platoul continental, unui loc public sau unui bun privat, susceptibilă să pună în pericol vieți umane sau să producă pierderi economice considerabile;

(e) capturarea de aeronave, de nave sau de alte mijloace de transport de pasageri sau de mărfuri;

(f) fabricarea, posesia, achiziționarea, transportul, furnizarea sau utilizarea de explozivi sau de arme, inclusiv arme chimice, biologice, radiologice sau nucleare, precum și cercetarea și dezvoltarea de arme chimice, biologice, radiologice sau nucleare;

(g) eliberarea de substanțe periculoase sau provocarea de incendii, inundații sau explozii care ar avea drept efect punerea în pericol a vieților umane;

(h) perturbarea sau întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate sau orice altă resursă naturală fundamentală care ar avea drept efect punerea în pericol a vieților umane;

(i) afectarea ilegală a integrității sistemelor, ….

(j) amenințarea de a săvârși oricare dintre actele enumerate la literele (a)-(i).

2. Scopurile menționate la alineatul (1) sunt:

(a) de a intimida grav o populație;

(b) de a constrânge nelegitim un guvern sau o organizație internațională să îndeplinească sau să se abțină de la a îndeplini oricare act;

(c) de a destabiliza grav sau de a distruge structurile politice, constituționale, economice sau sociale fundamentale ale unei țări sau ale unei organizații internaționale.

În cazul criminalității organizate, o listă potrivită ar fi una alcătuită în funcție de infracțiunile stabilite în conformitate cu articolele 5, 6, 8 și 23 ale Convenției de la Palermo. Din nefericire, nici aceste liste de natură instituțională și cu un puternic aspect legislativ nu sunt exhaustive; ele sunt doar parțial utile în scopurile analizei noastre, care urmărește prevenția și care se concentrează pe cum au fost înfăptuite infracțiunile pentru a le putea cataloga și compara. Astfel, trebuie să facem cercetări mai aprofundate pentru a găsi soluțiile dorite.

După cum scriu Roberta Belli și Joshua Freilich, „ceea ce are sens pentru lege poate fi irelevant când vine vorba despre prevenție”[4]. De fapt, din perspectiva prevenirii situaționale țintite și modificate, care este tocmai unul dintre țelurile modelului Cub, nu remarcăm aspecte decisive ale unui modus operandi în cazul acestor infracțiuni.

În 22 martie 2017, Khalid Masood a fost autorul unui atac cu vehicul pe podul Wesminster din Londra, omorând patru persoane și rănind alte 50. Când vehiculul a intrat în coliziune cu barierele din jurul Parlamentului, Masood a coborât și a înjunghiat mortal un polițist neînarmat, care stătea de pază în zona New Palace Yard.

Între 7 și 9 ianuarie 2015, 17 oameni au fost uciși în atacuri asupra publicației satirice Charlie Hebdo, a unui magazin cu alimente kosher și în suburbia pariziană Montrouge. Trei suspecți au fost uciși de poliție în acțiuni diferite. Aceștia folosiseră puști de asalt și dispozitive explozive artizanale.

Aceste exemple alese dintr-un șir, din păcate, lung, arată cum categoriile legale obișnuite sunt prea cuprinzătoare. Ele includ prea multe tipuri diferite de infracțiuni, care ar trebui analizate separat, din perspectiva modului de operare. Aceste infracțiuni sunt comise din foarte multe motive, în medii diferite, de către făptași diferiți, cu niveluri diferite de organizare, cunoștințe, abilități și arme, așa cum o arată exemplele de mai sus.

Până acum, infracționalitatea a fost clasificată în funcție de reacțiile la terorism, criminalitate organizată și motivul care stătea în spatele acțiunilor. Spre deosebire de metodologiile obișnuite, abordarea noastră se interesează de cum au fost înfăptuite cu success infracțiunile. De exemplu, cuvântul „terorism” poate include o împărțire mai detaliată decât „atac armat în masă” ori „atacuri teroriste”:

Fiecare din aceste cazuri poate fi segmentat mai departe în sub-fenomene pentru a stabili diversele moduri de operare și scenarii paralele. Aceste activități preliminare sunt foarte importante pentru stabilirea operațiunilor de prevenire comparative și bazate pe dovezi.

Trecerea de la DE CE la CUM deschide noi perspective pentru politicile de securitate preventive. Haideți să ne gândim din nou la exemplul propus: adoptarea unei strategii de reducere a numărului de arme aflate în circulație poate fi considerată o măsură validă de reducere a riscului în unele dintre cazurile menționate, de exemplu în Statele Unite, unde armele sunt ușor accesibile și se află mereu la baza atacurilor armate în masă (sau a atacurilor teroriste). Aceasta s-ar putea dovedi, însă, mai puțin utilă în cazul unor atacuri cu cuțite sau vehicule – mașini, aparate de zbor sau alte mijloace ambivalente cum ar fi dispozitivele explozive artizanale, cazurile cel mai des întâlnite în Europa, unde controlul armelor este riguros și măsurile de prevenție au produs un efect definit în teoria de prevenire situațională a criminalității ca „deplasare”. Prin urmare, în cazurile europene, măsurile de reducere a daunelor trebuie structurate diferit. Modalitățile prin care se înfăptuiește actul infracțional sunt esențiale pentru definirea strategiilor de prevenție.

În afara scopului de a da un răspuns preventiv, observarea modului de operare este strategică și pentru analiză. După cum se poate deduce din cazurile menționate, tipul armei folosite, de exemplu, este foarte important, deoarece presupune o anumită logistică și este strâns legat de alegerea obiectivelor și de capabilitățile făptașilor.

În acest sens, setul de instrumente TAKEDOWN, folosit concomitent cu modelul Cub, ar putea fi considerat o extensie a remarcabilei munci de cercetare realizată de Centrul de practică polițienească orientată spre probleme al Universității din New York, oferind 74 de orientări bazate pe probleme specifice[5].

Centrul de practică polițienească orientată spre probleme

Misiunea Centrului de pactică polițienească orientată spre probleme este de a promova conceptul și exercitarea acestui tip de practică în societăți deschise și democratice. Centrul face acest lucru prin furnizarea de informații despre cum poate poliția să abordeze mai eficient probleme infracționale și de tulburare a liniștii și ordinii publice specifice. Lansat în 2003, site-ul Centrului de practică polițienească orientată spre probleme furnizează experiențe de învățare inovatoare, orientări privind curricum-ul, suporturi de curs, instrumente de analiză a problemelor, precum și o gamă foarte variată de informații pentru utilizatori. De la publicarea primului Ghid Privind Practica Polițienească Orientată spre Probleme în 2001, peste 900.000 de exemplare ale acestuia și ale altor publicații ale Centrului de practică polițienească orientată spre probleme au fost distribuite de către Biroul Serviciilor Polițienești Orientate spre Comunitate (en. COPS) al Departamentului de Justiție al S.U.A către persoane fizice și agenții din întreaga lume. Materialele Centrului sunt folosite și la multe cursuri de formare pentru polițiști și la cursuri universitare. Numărându-se printre multele realizări ale Centrului de practici polițienești orientate spre probleme, Orientările pentru Probleme Specifice destinate Poliției concentrează cunoștințe despre cum poate poliția să reducă daunele cauzate de infracțiuni și tulburări ale ordinii publice specifice. Fiecare ghid este redactat pe baza unei recenzări temeinice a literaturii de specialitate și a practicilor polițienești raportate, și fiecare ghid beneficiază de recenzii inter pares anonime înainte de publicare din partea unui ofițer de poliție superior, a unui șef al poliției și a unui cercetător. Procesul de recenzare este gestionat independent de Biroul COPS, care solicită recenziile.

---

[1]  Reconstituirea detaliată a atacului din Las Vegas realizată de poliție este disponibilă la adresa : https://www.scribd.com/document/369538275/1-October-FIT-Report-01-18-2018-Footnoted,  accesată în 21/01/2018

[2] O analiză importantă a acestor cazuri, dintr-o perspectivă de prevenire situațională a criminalității, se regăsește și la Frank Straub, Jack Cambria, Jane Castor, Ben Gorban, Brett Meade, David Waltemeyer, și Jennifer Zeunik, în Rescue, Response and Resilience, A critical incident review of the Orlando public safety response to the attack on the Pulse nightclub, Critical Response Initiative, Washington, DC: Office of Community Oriented Policing Services, 2017; Edward F. Davis III, Alejandro A. Alves și David Alan Sklansky, Social Media and Police Leadership: Lessons from Boston, New Perspectives in Policing Bulletin (Washington, DC: National Institute of Justice, 2014), https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/nij/244760.pdf; After Action Report for the Response to the 2013 Boston Marathon Bombings (Boston: Massachusetts State Police, 2014), http://www.mass.gov/eopss/docs/mema/afteraction-report-for-the-response-to-the-2013-boston-marathon-bombings.pdf. ¹⁸ Global Terrorism Database, “Incident Summary: 11/13/2015,” National Consortium for the Study of Terrorism and Responses to Terrorism, accesat în 3 iunie 2017, http://www.start.umd.edu/gtd/search/IncidentSummary.aspx?gtdid=201511130008. ¹⁹ Rick Braziel et al., Bringing Calm to Chaos: A Critical Incident Review of the San Bernardino Public Safety Response to the December 2, 2015, Terrorist Shooting Incident at the Inland Regional Center, Critical Response Initiative (Washington, DC: Office of Community Oriented Policing Services, 2016), https://ric-zaiinc.com/ric.php?page=detail&id=COPS-W0808; Frank Straub, Jennifer Zeunik și Ben Gorban, “Lessons Learned from the Police Response to the San Bernardino and Orlando Terrorist Attacks,” CTC Sentinel 10, nr. 5 (mai 2017), https://www.ctc.usma.edu/v2/wp-content/uploads/2017/05/CTC-Sentinel_Vol10Iss515.pdf. ²⁰ Pieter Van Ostaeyen, “Belgian Radical Networks and the Road to the Brussels Attacks,” CTC Sentinel 9, nr. 6 (iunie 2016), https://ctc.usma.edu/v2/wp-content/uploads/2016/06/CTC-SENTINEL_Vol9Iss613.pdf. ²¹ Greg Myre, “Manchester Bombing Is Europe’s 13th Terrorist Attack Since 2015,” NPR, 23 mai 2017, http://www.npr.org/sections/parallels/2017/05/23/529645904/manchester-bombing-is-europes-12th-terroristattack-since-2015.

[3] DIRECTIVA (UE) 2017/541 PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI CONSILIULUI din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și înlocuirea Deciziei-cadru a Consiliului 2002/475/JHA și modificând Decizia Consiliului 2005/671/JHA

[4] R.Belli and J.D.Freilich, Situational Crime Prevention and non-violent terrorism: A ‘soft’ approach against ideologically motivated tax refusal, in J.D. Freilich and G.R. Newman, Reducing Terrorism, op. cit., pg.183

[5] Lista actualizată a Orientărilor este disponibilă aici: http://www.popcenter.org/problems/